Romfilatelia
a
pus în circulație, vinery 21 august 2015, emisiunea filatelică ”Păsări
de baltă”, alcătuită din 4 timbre şi o coliţă dantelată. Emisiunea de
timbre este completată de un întreg postal, plicul prima zi şi un set de 4
cărţi poştale maxime, iar ca forme de machetare au fost folosite coală de 32
timbre, minicoala de 5 timbre + 1 viniete şi blocul special de 4 timbre +
coliţa dantelată (în album filatelic).
Cu
mărcile postale ale acestei emisiuni și cartile poștale editate
de Allex Collection, tipărite la Lucky Superstar, folosind stampila prima zi a
emisiunii, București 21.08.2015, am realizat câteva ilustrate maxime. Alte
variante leam postat aici.
Chira
de balta (Sterna hirundo)
Este o specie prezentă
pe cea mai mare parte a continentului european. Specie caracteristică zonelor
umede costiere, precum si lacurilor interioare cu apă dulce. Lungime:
31-37 cm. greutate: 110-145 grame, anvergura aripilor: 75-80 cm. Penajul este
gri, iar ciocul roșu aprins, curat, cu vârful negru. Partea superioară a
capului este neagră. Strigatul este unul sonor, strident, dar extrem de plăcut.
Alimentație: zoofaga/viețuitoare acvatice: peștișori (5-15 cm lungime),
insecte, moluște, raci mici.
Pescărusul cu picioare galbene (Larus michahellis).
Specie
sedentară, prezentă la noi în ţară pe toată perioada anului, ce s-a adaptat
chiar şi la condiţiile urbane Lungimea pescăruşului cu picioare
galbene este de 55-65 cm, anvergura aripilor de 1,3-1,5 m iar greutatea de
750-1200 g. Ciocul este de culoare galbenă, având o pată roşie aproape de vârf
pe mandibula inferioară. La exemplarele imature aripile un colorit de alb şi
brun, partea ventrală a corpului albă, ciocul brun deschis. Se hrăneşte cu
peşti, crustacee, scoici, dar şi cu resturi menajere (în centrele
urbane).
Ciocintors (Recurvirostra
avosetta) este o specie rară, intâlnită in Delta Dunării pe țărmul mării si
in zona lacurilor litorale. Este o specie migratoare care ajunge in România
in martie si pleaca in octombrie. In iernile calde, grupuri mici încearcă sa rămână
în Deltă. Cu ani in urmă,
aceste păsări au fost observate și în Banat , Transilvania și în bălțile din
sud.,numărul lor scăzând mult în ultima
vreme.
Are un cioc fin si subțire, curbat în sus, de
culoare neagră. Picioarele sunt lungi, iar corpul atinge 46 cm. Anvergura
aripilor este de 70-77 cm. Se hrănește cu insecte si crustacee. Pasărea cu cioc intors este protejată prin lege, nu se vânează.Păsările de pradă diurne dar si vulpea, șacalul
sau mistrețul sunt dușmanii principali ai acestei specii.
Călifarul roșu (Tadorna
ferruginea)
Este o specie rarăa,
pe cale de dispatiție. Este caracteristică zonelor de stepă, Delta Dunării. Penajul
este de un portocaliu intens, In zbor, pe aripi se observa nuante de alb si
verde. Pentru raritatea sa, specia a fost declarată monument al
naturii.Sunt păsări de talie mare, corpul ajungând la 70 cm, având o anvergură
a aripilor de aproape 130 cm. Masculul este puțin mai mare decât femela și
se distinge printr-un inel de culoare închisă în jurul gâtului. Cuibareste in zona lagunara. Călifarul roșu nu este dependent
de apă. Clocește in câmp sau pe maluri abrupte și preferă scorburile sau
vizuinile. Se hrănește in câmp
atât cu vegetație cât și cu insecte. Când napârlește se retrage in zona marilor
lacuri. Dusmanii naturali ai călifarului roșu sunt
vulpea si șacalul.
Lebăda de vară (Cygnus olor)
Este o pasăre albă cu ciocul portocaliu-roșcat, cu
o umflătură cornoasă la bază și gâtul în formă de S (Cygnus olor. În România
vine în sezonul cald și cuibărește mai ales în Delta Dunării. Lebăda de vară este o pasăre migratoare sau sedentară,
cu o talie foarte mare (lungime 125–160 cm, masa 6,6–15,0 kg) Se
recunoaște după culoarea albă, gâtul unduit în S când lebăda înoată, ciocul
roșu-portocaliu cu un cucui negru pe frunte (la baza ciocului), picioarele
negre și obiceiul de a-și arcui aripile deasupra spinării (mai ales masculul).
Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște,
uneori și pești mici. În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoie și unele bălți mari din
ținuturile joase; iarna migrează spre sudul Mării Caspice, Delta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul
României, unde iernează și unele populații nordice.
Surse de documentare
